Oameni buni

Politica mi se pare un paradox în România întrucât în multe alte țări din lume să-ți dorești să ajungi președinte, ministru, primar sau pur și simplu un ales al comunității este ceva normal iar dacă și reușești asta atunci vei fi apreciat de către comunitate.

În România însă, politica este privită cu cea mai mare lipsă de încredere iar dacă alegi să intri în așa ceva atunci vei fi privit instant ca pe orice dar mai puțin ca pe un om bun.

Să intru în politică nu a fost niciodată visul meu, întotdeauna am fost acea persoană care nu era în centrul atenției, care nu-și dorea să iasă în evidență și care în genere nu avea visuri mărețe. Cu toate astea, la vârsta de 17 ani am făcut primul pas către politică înscriindu-mă în Platforma România100(ONG) urmând ca un an mai târziu să îmi încep primii pași în politica "adevărată".

Așa am ajuns astăzi aici, lucrând la proiecte zi de zi pentru binele comunității și fără ca eu personal să am ceva de câștigat în timp ce oamenii de lângă mine se luptă pentru putere, bani sau influență.

Puterea și lupta pentru putere a existat din totdeauna și probabil va exista mult timp de acum încolo iar în societatea noastră, aceasta s-a aflat mai mereu în mâinile oamenilor nu tocmai buni însă vestea bună este că democrația oferă fiecărui cetățean o mică parte din această putere iar dacă noi oamenii buni alegem să ne folosim împreună această mică parte a fiecăruia pentru a face bine atunci vom învinge.

Eu unul mă consider un om bun.